Institutul Cultural Român de la Londra a organizat un stand românesc şi a invitat câţiva scriitori din ţară, precum şi numeroşi traducători la Târgul de Carte de la Londra.

La sfârşitul săptămânii trecute, a avut loc  tradiţionalul London Book Fair. E un Târg de Carte oarecum diferit de cele de la Paris sau Frankfurt, bunăoară, rezervat în principal editorilor, care încheie contracte, dar care cuprinde şi alt fel de evenimente, cum ar fi dezbaterile sau lansările de carte. Institutul Cultural Român (ICR) de la Londra, aflat la a şaptea participare, a organizat un stand românesc şi a invitat câţiva scriitori din ţară, precum şi numeroşi traducători. Ioana Pârvulescu, laureată în 2013 a Premiului pentru Literatură al Uniunii Europene, a discutat cu alte două laureate, din Germania şi, respectiv, Finlanda despre literatura din ţările lor şi accesul ei în străinătate, discuţia fiind moderată de cunoscuta ziaristă de la BBC, Rosie Goldsmith.

Traducătorii, români şi englezi, au avut partea lor de dezbateri, moderată de Lilit Thwaites, coordonatorul programului Amazon Crossing. Dorian Branea, directorul ICR Londra, şi Bogdan Popescu, directorul Centrului Naţional al Cărţii, au prezentat instrumentele ICR de susţinere a proiectelor editoriale străine la bursa internaţională a granturilor de profil.  Cum aveam eu însumi o traducere în engleză de acum trei ani a unei culegeri de „Teme“ („French Themes“, translated by Alistair Ian Blyth, University of Plymouth Press), am discutat împreună cu Varujan Vosganian despre ea, în faţa unui public neaşteptat de numeros, dat fiind caracterul Târgului londonez. În aceeaşi seară, în frumoasa clădire din Belgrave Square, care găzduieşte  ICR Londra, am ţinut o conferinţă având ca subiect, fireşte, lectura literară.

Public numeros

 Seara s-a încheiat cu formaţia „Trei parale“, care a cântat muzică de secol XIX românesc, pe versuri de Anton Pann şi alţi autori de folclor urban din epocă. Trebuie să recunosc că n-am avut niciodată, în străinătate, şansa unui public, pe cât de numeros şi de data aceasta, pe atât de interesat. Se pare că la ICR Londra aşa stau lucrurile de fiecare dată. Înainte de a trece la scopul principal pentru care scriu aceste rânduri, aş vrea să precizez că subiectul conferinţei mele n-a fost întâmplător legat de lectură şi aceasta, nu numai pentru că ne aflam, aşa zicând,  pe teritoriul cărţii, dar şi pentru că în ziua a doua urma să inaugurăm un „raion“ de carte în limba română la o librărie din centrul Londrei. O premieră mondială sau, în orice caz, europeană, la care au contribuit ICR Londra şi ambasada României în Marea Britanie. Ambasadorul Ion Jinga a fost, de altfel, prezent la manifestări şi a rostit câte un cuvânt despre importanţa fiecăruia.

European Bookshop din Warwick Street, în apropiere de Piccaddily Circus, este o librărie care, aşa cum o arată numele, vinde carte în mai multe limbi: rusă, franceză, spaniolă, italiană, germană, portugheză şi, de curând, română.

Am aflat, cu această ocazie, că traducerile reprezintă 3% din piaţa britanică de carte, iar cele din literaturile est-europene 1,5%.

Cam 100 de titluri româneşti se aflau în rafturi. Comenzile se pot face pe un site special. Editurile româneşti reprezentate sunt din cele mai cunoscute. În lista pe care am citit-o am remarcat cărţi de la Paralela 45, editură absentă din program, şi nici o carte de la Humanitas, menţionată în program. Am înţeles că au existat obstacole birocratice. Nu ştiu de ce nu mă mir.

Piedici birocratice

E păcat, pentru că strădania ICR şi a ambasadei merită răsplătită altfel. Prezenţa la Londra a lui Mihai Mitrică, directorul executiv al Federaţiei Editorilor din România şi a Adinei Paşca, directoarea Asociaţiei pentru Performanţă (îmi pare rău, dar în română echivalentul englezescului Performance este eveniment, spectacol, expoziţie, nicidecum performanţă!) şi Cultură, care au vernisat expoziţia dedicată celor mai izbutite, sub raport tipografic, cărţi româneşti din 2013, este un indiciu că ICR caută sprijin în lumea editorilor şi a organizatorilor de evenimente tocmai ca să depăşească piedicile birocratice devenite a doua noastră natură.

Cât priveşte interesul englezilor, el pare gata stârnit, judecând după numărul mare de participanţi, la librărie, inclusiv, şi ne permite să ne jucăm cu folos cartea. Nu e un joc de cuvinte. ICR Londra şi-a făcut temeinic lecţiile. Premiera de la European Bookshop îmi dă speranţa că vor exista într-o zi rafturi de carte românească originală şi în alte librării din lume. Voi uita cu greu ora petrecută în librăria domnului Preis din buricul Londrei, alături de colegii noştri, scriitori şi traducători, români şi englezi.

mai mult la :

Carte românească la Londra