Romanians are proud of their honesty – don’t let the crime hysteria fool you
I’m 13 years old, visiting my grandparents, and we’re all sitting down to lunch. Today, we’re having stew. My uncles are here, my parents, one of my cousins. It is familial bonding at its best: over food. My plate gets passed up the table to my grandmother, who takes it, looks at me, then turns around and fills it with something from behind her. As she passes it back to me she says: "I’m giving you salad because you’re getting too fat." My whole family snort into their stew, giggling, bar my mum who pats my arm reassuringly and makes defensive noises.
It’s a bit mean, I suppose. But she did have a point, I was getting fat and my grandmother is honest to a fault. Like most Romanians.
I’m Romanian, you see. Born there but raised in England since I was five; both my parents are Romanian, though when my mum married my English stepfather I took his name. So now I’m a Jones with a muddled English accent – a bit northern to the southerners a bit southern to the northerners. I say "like" too often and have seen every episode of Friends a bajillion times.
Alexandra Jones | The Guardian
Alexandra Jones, o tânără născută în România, dar care a emigrat în Marea Britanie la vârsta de 5 ani, a publicat un articol în secţiunea de comentarii a cotidianului „The Guardian“, în care vorbeşte despre ţara sa natală şi îi îndeamnă pe britanici să nu se lase „păcăliţi“ de discursul agresiv la adresa poporului român.
„Sunt româncă. Născută acolo, dar crescută în Marea Britanie de la vârsta de cinci ani; ambii mei părinţi sunt români, deşi mama s-a căsătorit cu un englez şi i-am preluat numele“, povesteşte Alexandra Jones.
„Am crescut cu întrebări precum: «este România în Africa?» sau «nu-i aşa că românii trăiesc în caravane?». Presupun că îmi plăcea asta, să fiu diferită. Îmi plăcea că pot vorbi altă limbă şi am o poveste exotică de spus. Sigur că eram tachinată, dar nu sunt toţi copiii, pentru un motiv sau altul? Şi chiar dacă am întâlnit şi vreun «întoarce-te în ţara ta», am catalogat omul respectiv drept un bigot“, arată ea.
Acum, susţine Alexandra Jones, atitudinea britanicilor faţă de România s-a schimbat simţitor, iar poveştile cu infractori români sunt la ordinea zilei, provocând o isterie naţională, în opinia sa.
„Aşadar, sunt într-o situaţie ciudată deoarece, deşi nu îmi plac infractorii şi cred că merită pedepsiţi, când spun asta, oamenii presupun că sancţionez România. Nu fac asta“, scrie tânăra.
Totodată, ea evocă o întâmplare din timpul cinei a cărei protagonistă este chiar bunica ei româncă.
„Am 13 ani, sunt în vizită la bunici şi toţi ne pregătim să luăm prânzul. Astăzi, avem friptură la masă. Unchii mei sunt aici, părinţii, unul dintre veri. Este o masă în familie. Farfuria mea trece de la unul la altul până la bunica mea şi văd că o umple cu ceva. În timp ce mi-o înapoiază, îmi spune: «îţi dau salată, pentru că te-ai îngrăşat». Întreaga mea familie chicoteşte, cu excepţia mamei care mă bate pe umăr şi mormăie defensiv. E puţin răutăcios, poate. Dar avea dreptate, mă îngrăşam şi bunica mea e onestă. Ca mulţi alţi români“, povesteşte fata.
„De asemenea, e muncitoare, amuzantă, o bucătăreasă excelentă. Este, repet, la fel ca majoritatea românilor“, scrie Alexandra Jones.
„De cele mai multe ori“, continuă ea, „sunt doar o voce care exprimă sentimente legate de familie, onestitate şi imigranţi nobili, într-o furtună a presei, hotărâtă să spună o singură poveste. Sfatul bunicii mele? «Nu te nelinişti. Nimeni nu vrea oricum să meargă în Marea Britanie»“, încheie tânăra.
