În timp ce economia de război rusă își atinge limitele, Rusia nu poate pune capăt războiului și, de asemenea, nu poate menține ritmul actual pentru un timp îndelungat. Aliații Ucrainei ar trebui să înțeleagă acest lucru înainte de a începe negocierile.
Rusia se află într-o poziție dificilă, deoarece nu a reușit să își atingă obiectivele strategice inițiale și este puțin probabil să o facă.
În plus, războiul se dovedește a fi complet nesustenabil atât din punct de vedere economic, cât și militar.
Rusia a ales să facă totul pentru a-și consolida poziția înainte de începerea oricăror potențiale negocieri. Cu toate acestea, este puțin probabil ca aceste negocieri să ducă la pace pe termen scurt.
În același timp, economia de război a Rusiei se apropie de impas. Există tot mai multe indicii că statisticile oficiale ascund provocări economice serioase rezultate atât din război, cât și din sancțiuni.
Kremlinul nu poate crește producția de arme suficient de repede pentru a înlocui pierderile pe câmpul de luptă. În prezent, jumătate din obuzele de artilerie ale Rusiei în Ucraina provine din Coreea de Nord și sunt așteptate lipsuri semnificative până la sfârșitul anului 2025.
Pentru a-și aproviziona forțele militare, Rusia și-a epuizat stocurile de tancuri și artilerie din epoca sovietică, care s-au diminuat de la începutul războiului. Cu ratele actuale de pierdere și producție, Rusia este probabil să rămână fără țevi de tun până în 2025.
Rusia pierde arme mult mai repede decât le poate produce. Observatorii au înregistrat cel puțin 4.955 de vehicule de luptă ale infanteriei pierdute de la începutul războiului, în medie 155 pe lună. În comparație, industria de război rusă poate produce aproximativ 200 pe an, sau 17 pe lună.
Aprovizionarea cu echipamente a Rusiei este incertă, iar Kremlinul nu poate amâna prea mult inevitabilul. Cu forța de muncă pe deplin ocupată în economie, companiile de apărare se luptă să recruteze muncitori, concurând cu nevoia armatei de 30.000 de noi recruți lunar.
Pentru a rezolva acest lucru, armata oferă bonusuri generoase la semnrea contractului și salarii mai mari. Producătorii din industria de apărare au mărit, de asemenea, salariile de cinci ori, contribuind la o rată oficială a inflației de 8,68% în octombrie, deși rata reală este probabil mai mare.
Inflația este atât de ridicată încât banca centrală a Rusiei și-a majorat rata cheie a dobânzii de la 7,5% în iunie 2023 la 21% în prezent, cu o altă creștere probabilă în decembrie.
În mod ironic, aceiași factori care limitează capacitatea Rusiei de a duce război îi limitează și capacitatea de a obține pacea.
Câștigurile economice ale Rusiei, marcate de șomaj scăzut și salarii în creștere, rezultă din cheltuielile militare nesustenabile. Acest keynesianism militar stimulează locurile de muncă, mai ales în apărare, în timp ce economia civilă se zbate să găsească muncitori.
Se estimează că Rusia va cheltui peste 41% din bugetul său de stat pentru eforturile militare anul viitor, dar cifra reală este probabil mult mai mare. Unele trupe din Ucraina ocupată sunt finanțate în afara bugetului apărării, la fel ca și companiile militare private care au apărut în Rusia sub regimul Putin.
Reducerea cheltuielilor pentru apărare va duce probabil la o recesiune economică, lăsând mulți veterani și lucrători din industria de apărare șomeri. Exemplele istorice, în special în Europa de după Primul Război Mondial, indică faptul că soldații demobilizați și muncitorii fără locuri de muncă pot declanșa instabilitate politică.
Recesiunea postbelică din Rusia va fi exacerbată de o economie civilă în scădere, în special în cazul firmelor mici și mijlocii, din cauza războiului. Cheltuielile mari pentru apărare au crescut salariile și au atras forța de muncă din sectoarele non-apărării.
În consecință, Rusia se confruntă cu dileme dificile ale propriei sale creații. Țara nu poate susține ritmul actual după sfârșitul anului 2025 din cauza sistemelor de arme cheie în continuă scădere și a unei economii supraîncălzite, dar nici nu poate opri cu ușurință războiul.
