Agricultorii români nu ar trebui să îşi vândă pământurile companiilor străine! Acesta este sfatul pe care ni-l dau jurnaliştii publicaţiei The Guardian. Chiar dacă ţăranii români practică, de cele mai multe ori, agricultura de subzistenţă şi le este refuzat accesul la fondurile europene, atât executivul de la Bucureşti, cât şi oficialii de la Bruxelles, refuză să recunoască faptul că este vorba de oameni care sprijină economia, mai spun jurnaliştii britanici.
În ciuda eforturilor depuse de Nicolae Ceauşescu de a-i lăsa fără pământ şi a diversificării pieţei muncii, 30% din populaţia de 19 milioane a României continuă să practice agricultura de subzistenţă ori semi-subzistenţă, subliniază jurnalistul Luke Harris, într-un articol despre agricultura din România.
Chiar dacă cea mai mare parte a agricultorilor nu pot accesa fondurile europene pentru că nu îndeplinesc condiţiile cerute de Bruxelles, ţăranii nu ar trebui să îşi vândă pământurile ori fermele marilor companii de profil. Aceasta este încurajarea oferită de The Guardian. Iar motivul invocat este unul simplu: această categorie sprijină economia, menţin vie cultura românească şi asigură diversitatea mediului.
În prezent, peste 50% din subvenţiile de şase miliarde de euro alocate României ajung la unu la sută dintre ferme, asta în timp ce şapetezeci de procente din ferme sunt considerate neeligibile pentru orice fel de ajutor european. De vină pentru acest lucru ar fi politica agriculturală comună a Uniunii Europene, consideră jurnaliştii britanici.
Dar micii agricultori români întâmpină şi alte dificultăţi. Sunt obligaţi să cumpere în fiecare an seminţe de la companiile multinaţionale iar atunci când ajung cu produsele la comercializare nu pot face faţă competiţiei venite din partea supermarketurilor, care aduc fructe şi legume în special din import.
Sfatul oferit de britanici oficialilor români este schimbarea percepţiei cu privire la această categorie socială. Mai exact, să fie consideraţi drept piatra de temelie pe care ţara şi-ar putea clădi viitorul, şi nu ca pe o problemă care trebuie rezolvată.