Au stat chiar şi 8-9 ore la coadă, aşteptând ceea ce unii dintre ei aveau pentru prima dată: dreptul de a-şi alege preşedintele ţării în care vor să se întoarcă. Astfel poate fi rezumată ziua primului tur al alegerilor prezidenţiale pentru studenţii români din Anglia. Astăzi, aceşti tineri trimit în ţară, prin intermediul ziarului Gândul, o scrisoare către autorităţi, pe care le taxează dur pentru haosul şi umilinţa de duminică şi îşi cer drepturile pentru 16 noiembrie. 29 de tineri români, studenţi ai unora dintre cele mai prestigioase universităţi britanice, semnează această scrisoare. Din epistola lor răzbat deopotrivă revolta de a pleca, la fel ca mulţi dintre noi, capul în faţa nedreptăţilor, cât şi speranţa că în aceşti studenţi stă puterea de a schimba România. Pentru că tot ce ne-au cerut a fost să le dăm o voce, pentru a fi auziţi, vă redăm, în continuare, scrisoarea lor. Aceşti tineri, la fel ca studenţii din România care nu au putut participa la alegeri, au nevoie de sprijinul ţării în protestul lor cetăţenesc, în tăria cu care cer ce le aparţine – votul.
„Către: Victor Ponta, prim-ministru al României
Către: Titus Corlăţean
Către: Biroul Electoral Central
Către: Toţi cei care vor să ne fure,
Nu putem să ne adresăm cu prea mult respect, pentru că respectul se câştigă. Nouă, respectul ne-a murit încet-încet, an de an.
Ne-am văzut prietenii plângând în Londra, noaptea, dupa ce urnele s-au închis si nu am fost lăsaţi să votăm, deşi am aşteptat răbdători în frig timp de 8-9 ore. Ne-aţi lăsat plângând de frustrare, umiliţi şi batjocoriţi. O răbufnire fizică pentru toţi anii în care am fost bătaia de joc a unei clase politice corupte, a unor bandiţi.
Am venit cu toţii entuziasmaţi, fericiţi să votam. Pentru mulţi, a fost prima dată când am venit la vot. Ne-am găsit fiecare candidatul pe care să îl susţinem, dar, dincolo de orice, toţi eram uniţi în dorinţa de a NU vota cu dumneavoastră. Aţi avut dreptate cu sloganul privind unirea, ne-aţi unit în această privinţă. Ştiţi de ce? Pentru că noi vrem să venim acasă. Vrem să avem o casă la care să ne putem intoarce. Vrem să trăim cu demnitate şi să nu mai trebuiască să ne punem capul în pământ atunci când spunem că suntem români oriunde în lume. Pentru că ne doare.
Cineva din mulţime l-a citat, duminică, pe Petre Ţuţea: „Cu stânga nici cruce nu poţi să-ţi faci, dar să conduci o ţară!” Şi dumneavoastră stiaţi asta. Ştiaţi că Diaspora şi studenţii vă vor trage în jos, pentru că noi nu suntem de vânzare. Pentru că uleiul vostru şi kilogramul de mălai nu merg cu noi. Noi, studenţii români din străinătate, ne dorim să trăim într-o Românie civilizată, într-o Românie normală, o democraţie unde se poate vota, unde legea este respectată, unde şi cetăţeanul este respectat.
Am plecat din ţară să ne educăm, pentru că ne-am dorit foarte mult să ne ascuţim minţile pentru a ne putea lupta cu voi. Într-o democraţie, singurele noastre arme sunt votul şi vocea. Duminică, am simţit cu toţii că nu am avut nici una din aceste arme: nici voce, nici vot. Ne-am simţit neputincioşi, umiliţi, batjocoriţi, cam cum ne-am simţit încă de când ne-am născut. Am copilărit cu dorinţa de schimbare. Ne-am educat pentru că ne dorim să producem această schimbare. Pentru că iubim Romania şi ne doare când vedem cum o furaţi cu neruşinare, cum ne vindeţi pământurile, cum vă bateţi joc de resursele ţării şi de oamenii ei. Cum vă bateţi joc de noi.
Toată furia noastră s-a transformat în lacrimi când, luni dimineaţă, v-am văzut, domnule prim-ministru, la televizor, zâmbind cu superioritate şi spunând că românii din Diaspora nu au putut vota din cauza că nu s-au mai fraudat voturile anul acesta. Am fost umiliţi când spuneaţi că sunteţi mândru că sunteţi român. Că sunteţi creştin. Când aţi împărţit iconiţe cu Părintele Arsenie Boca, pe care regimul comunist l-a persecutat, la fel ca pe mii de alţi români. Nouă ne e ruşine de ruşinea dumneavoastră.
Suntem o mână de studenţi. Suntem cei care am trecut prin zeci de reforme ale educaţiei şi am reuşit să ne educăm singuri, învingând „sistemul”. Am reuşit, datorită muncii noastre şi a părinţilor nostri, să venim în străinătate căutând o educaţie care să ne ofere şansa să revenim acasă cu minţi proaspete şi puternice, cu braţe tinere, voinţă, credinţă şi unitate. Totul, pentru a reuşi să schimbăm ţara în bine, să o vindecăm după ce a suferit atâtea răni continue…
