In prima saptamina a lunii ianuarie 1990, cand am ajuns la granita de vest a Romaniei, era foarte multa zapada. Nu mai fusesem pana atunci pe acolo, dar imediat ce am trecut frontiera am vazut ce tara frumoasa e Romania si am descoperit, totodata, ca oamenii inca traiesc o viata traditionala, armonioasa.
Am fost convins de la inceput ca am multe de vazut si de invatat in Romania si de aceea, cativa ani mai tarziu, am decis sa traiesc in Maramures. Intentionam sa stau acolo pentru un an, timp in care sa observ viata oamenilor de-a lungul unui ciclu intreg al anotimpurilor. Numai ca, in cele din urma, fascinat de ceea ce am descoperit, am stat mult mai mult timp.
De-a lungul acelor ani fericiti mi-am petrecut viata pe dealuri, printre pasuni si fanete, in padure. Am muncit alaturi de localnici si m-am integrat in modul lor de viata traditional. Simteam o mare bucurie in timp ce, pe inserat, ma intorceam acasa obosit de la munca, purtand pe umar o coasa, furca sau grebla, vorbind si glumind cu ceilalti tarani. Cu totii stiam ca in ziua aceea am mai facut ceva pentru a ne asigura hrana de toate zilele.
Nu puteam sa muncesc nici macar pe jumatate din cat muncea un maramuresean obisnuit, dar simteam ca traiesc ca si ei, iar munca grea in soare, ploaie sau pe zapada imi dadea un sens al vietii…..
William, englezul care adora sa fie taran roman
